Există o certitudine, afirmată de Scriptură şi susţinută de Spiritul Profeţiei, despre o dezvoltare spectaculoasă a înţelegerii adevărului mântuitor în timpul din urmă: “Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său, şi va tămădui rana loviturilor lui” (Isa 30:26). Contextul acestui pasaj este, fără umbră de îndoială, acela al evenimentelor finale.

Mărturia spune şi ea acelaşi lucru:

“Cu dragoste şi teamă spun celor în faţa cărora stau astăzi [delegaţii la sesiunea Conferinţei Generale din 1890] că există multă lumină pentru noi, şi că odată cu primirea acestei lumini vor veni mari binecuvântări” (Ms 36, 1890).

“Marea strigare a îngerului al treilea a şi început în descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul iertător de păcate. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul” (RH 22 nov., 1892).

“Nu sunt decât puţini cei care înţeleg solia îngerului al treilea; şi totuşi, aceasta este solia pentru acest timp. Este adevăr prezent... Însoţitorul meu a spus: “Mai este multă lumină care trebuie să strălucească din Legea lui Dumnezeu şi din evanghelia neprihănirii. Această solie, înţeleasă în adevăratul ei caracter, şi proclamată prin Duhul, va lumina pământul cu slava ei” (Ms 15, 1888).

“Există putere pentru acest popor. Eu ştiu sigur. Dumnezeu mi-a descoperit acest lucru de mulţi ani, iar acum a sosit timpul. Vreau să ştiu dacă... vom accepta mai multă lumină şi mai multă cunoştinţă” (Ms 56, 1890).

“Mi-a fost pusă întrebarea: “Credeţi că Domnul mai are lumină nouă pentru noi ca popor?” Răspund că El are pentru noi lumină nouă, şi totuşi ea este preţioasa lumină veche care trebuie să strălucească din cuvântul adevărului. Avem doar sclipiri ale razelor de lumină care trebuie să vină peste noi” (RH 3 iun., 1890).

“Mi-au fost puse întrebări: “Sora White, credeţi că Domnul mai are lumină nouă pentru noi, ca popor?”  Am răspuns, “Cu siguranţă! Nu numai că aşa cred, ci vorbesc în cunoştinţă de cauză. Ştiu că există adevăr preţios pe care trebuie să-l descoperim, dacă noi suntem poporul care va sta în ziua pregătirii lui Dumnezeu” (3 SM 174).

Exact aceasta este dilema bisericii rămăşiţei: Dacă lumina slavei lui Dumnezeu va fi de şapte ori mai puternică atunci când va lega El “rana fiicei poporului Său,” dacă există “adevăr preţios” pentru ultima generaţie, unde este acest adevăr, unde este lumina crescândă a soliei îngerului al treilea?

Aceasta este o întrebare legitimă, iar îngerul bisericii Laodicea ar trebui să răspundă cât mai curând la ea. Cei care flămânzesc după neprihănire urmăresc cu atenţie publicaţiile bisericii spre a descoperi această lumină în creştere.

- Ei privesc în Review (sau în variantele lui locale) şi nu o găsesc.

- Ascultă şi vizionează predici de pe tot mapamondul via internet, şi nu o descoperă.

- Citesc disertaţii pe siturile elitiste ale academiei adventiste, şi nu descoperă nimic nou, sau măcar ceva vechi într-un cadru nou.

- Studiază lucrările de diplomă ale absolvenţilor din facultăţile adventiste, unde constată mai mult negarea sau evitarea credinţelor specifice, decât descoperirea adevărurilor “ascunse şi neînţelese” din ziua cincizecimii.

- Frecventează conversaţiile de pe forum, unde constată o furibundă negare chiar a “începutului” soliei, ca să nu mai vorbim de recunoaşterea că ar exista vreo slavă “crescândă” a ei.

În contextul soliei 1888, Mărturia a mai făcut o predicţie tulburătoare: “Solia îngerului al treilea nu va fi înţeleasă. Lumina care va lumina tot pământul cu slava ei va fi numită lumină falsă de cei care refuză să înainteze în slava ei crescândă” (RH 27 mai 1890).

Biserica va trebui să identifice urgent cine sunt cei care etichetează solia îngerului al treilea (aşa cum numea ea solia 1888) ca fiind “lumină falsă.” Este vital să ştim care este acea lumină care urmează să lumineze pământul cu slava lui Dumnezeu, şi în ce constă slava ei “crescândă.” Va trebui să ştim cine sunt cei care “refuză să înainteze” în slava crescândă a soliei. Dar, mai important decât toate acestea va fi să aflăm dacă şi unde sunt cei care cred cu toată inima că solia 1888 a fost “începutul” luminii îngerului din Apocalips 18, să verificăm dacă ei “înaintează” în slava ei crescândă şi să participăm la dezvoltarea ei “de şapte ori mai mare.”

Este vremea ca “vânătăile poporului Său” să fie vindecate. Aceasta nu se face printr-un decret divin, ci prin descoperirea slavei crescânde a neprihănirii lui Hristos, când un popor matur şi informat va ajunge să aprecieze “cuvântul despre neprihănire” (Evr 5:13), fiind astfel pregătit să fie conectat la izvorul vieţii în cea mai spectaculoasă realizare a planului de mântuire: Ziua ispăşirii pentru cei vii.

Făgăduinţa lui Dumnezeu este că “există multă lumină pentru noi,” biserica rămăşiţei, şi că “odată cu primirea acestei lumini vor veni mari binecuvântări.” Acum este vremea să ştim de ce nu am primit acea multă lumină, şi care sunt marile binecuvântări ratate din cauza neprimirii ei.