Aşa cum Ioan 3:16 este cel mai complet verset din Scriptură (şi cel mai neînțeles), citatul din Hristos, lumina lumii despre scopul lui Dumnezeu este cel mai valoros, profund şi complet enunț al crediței lui Hristos pentru ultima generație.

Nici un autor, în toată istoria creştinismului, nu a reuşit o asemenea pătrundere în taina şi scopul lui Dumnezeu, niciunul nu a reuşit să cuprindă în câteva cuvinte o asemenea bogăție de concepte. Nici chiar Pavel, Jones sau Prescott, deşi ei au înțeles corect despre ce este vorba. Dumnezeu a vrut să avem acces la mărgăritarul de mare preț prin intermediul celei mai slabe şi modeste slujitoare a Sa, o persoană fără educația oferită de lumea aceasta.

Î̂n acest paragraf se află toată istoria planului de mântuire. El este cheia care deschide domeniul vast al noului legământ, o lucrare realizată „dincolo de perdea,” acolo unde natura divină este grefată în spiritul omenesc. „‚Vă voi da o inimă nouă’ (Ez.36,26). Nu este aceasta, înnoirea omului, cea mai mare minune care poate fi realizată?” (RH3 sept. 1892). “Această schimbare este minunea minunilor. O schimbare realizată prin Cuvânt este una dintre cele mai mari taine ale Cuvântului. Nu o putem înțelege; doar putem crede... O cunoaştere a acestui mister procură cheia pentru toate celelalte. Ea deschide sufletului comorile universului, posibilitațile dezvoltării infinite” (ML 26).

Acum, la început de an, îmi face plăcere să redau acest paragraf în integralitatea lui magnifică, deoarece cred că în el se află ascunse comorile insondabile ale tainei lui Dumnezeu, acea taină care aşteaptă să fie descoperită sub trâmbița a şaptea:

"Prin curățirea templului, Isus Şi-a anunțat misiunea Sa mesianică şi Şi-a început lucrarea. Templul acela, înălțat pentru ca Dumnezeu să locuiască în el prin prezența Sa, avea ca scop să fie o pildă pentru Israel şi pentru lume. Scopul lui Dumnezeu a fost din veacuri veşnice ca fiecare ființă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul. Din cauza păcatului, omul a încetat să mai fie un templul pentru Dumnezeu. Întunecată şi mânjită de rele, inima omului a încetat să mai descopere slava Celui Sfânt. Dar prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, scopul cerului este realizat din nou. Dumnezeu locuieşte în corp omenesc, iar prin harul salvator inima devine din nou templul Său. Dumnezeu voia ca templul din Ierusalim să fie o dovadă continuă despre soarta aleasă, pusă în fața fiecărui suflet. Dar iudeii nu au înțeles ce însemnătate avea clădirea aceea la care priveau cu atâta mândrie. Ei nu s-au consacrat pentru a fi temple sfinte ale Duhului lui Dumnezeu. Curțile templului din Ierusalim, pline de zgomot şi de urâta negustorie, reprezentau prea bine templul inimii, mânjit de prezen a patimilor senzuale şi de gândurile lor nesfinte. Prin curățirea templului de cumpărătorii şi vânzătorii lumii, Isus a dat de ştire misiunea Lui de a curăți inima de murdăria păcatului, de dorințele pământeşti, de plăceri egoiste şi de obiceiuri rele, care strică sufletul" (DA 161).

Ca să nu existe dubii despre autoritatea acestor declarații absolut revoluționare, autoarea ne oferă versetele biblice pe care este clădită această viziune:

Moise: „Să-Mi facă un locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor” (Ex 25:8).

Maleahi: „Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legământului, pe care-L doriți; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăți argintul; va curaț i pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite” (Mal 3:1-3).

Pavel: „Nu ştiți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Cor 3:16). „În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Ef 2:21-22).

Prescott şi A.T.Jones au scris şi ei despre taina lui Dumnezeu, Hristos în voi, dar niciodată atât de profund sau complet.

Templul din Ierusalim avea un singur scop: Să fie o dovadă vizibilă despre natura guvernării divine, prin care ființele inteligente sunt părtaşe de natura lui Dumnezeu. Viața în neprihănire nu este posibilă fără unirea dintre cele două naturi, cea creată şi cea divină. Acest principiu a fost urmat de la crearea primului serafim, până la om. A fost întrerupt de păcat, mai întâi în viața lui Lucifer şi a îngerilor care l-au urmat, apoi în viața primilor noştri părinți.

Pasajul nu ne spune că scopul cerului va fi realizat din nou la revenirea lui Hristos, ci „prin întruparea Fiului lui Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că în Hristos avem o ființă creată, plus locuirea Duhului Sfânt, conform scopului lui Dumnezeu din veacuri veşnice. El a fost, deci, un membru al familiei omeneşti în care despărțirea produsă de Adam a fost anulată, iar Dumnezeu reuşeşte din nou să locuiască în inima unui pământean, pentru prima oară de la căderea lui Adam.

Este cea mai fascinantă veste care se poate oferi omenirii noastre confuze. Dumnezeu doreşte să refacă locuința Sa în templul inimii fiecărei persoane de pe pământ, aşa cum a refăcut-o în persoana lui Isus Hristos, Fratele nostru mai mare.

Acesta este un domeniu de cercetare esențial pentru ambasadorii lui Hristos, dacă ei îşi înțeleg menirea de a deveni Mireasa lui Hristos. Dumnezeu ne invită să păşim dincolo de perdea, acolo unde sunt puse împreună cele două naturi despărțite.

Trâmbița a şaptea aşteaptă să sune, anunțând vestea bună că taina lui Dumnezeu s-a sfârşit, că perdeaua dintre cele două despărțituri a devenit inutilă, iar slava lui Dumnezeu aşteaptă să lumineze pământul din templul sufletului celor o sută patruzeci şi patru de mii care au credința lui Isus.