Acum două milenii, când a venit printre noi „neprihănirea veșnică” anunțată de profetul Daniel, temerile erau la fel de mari. Când Hristos anunța scopul etern al lui Dumnezeu, omenescul și divinul unite în El, chiar ucenicii Lui au găsit o pricină de poticnire și au plecat. „Să-i mâncăm trupul și să-i bem sângele? Asta e prea de tot.” Și tocmai se întorseseră dintr-o misiune în care și demonii fugeau din fața lor. Aceleași temeri sunt prezentate azi spre a ține poporul departe de scopul etern al lui Dumnezeu. Preoția de astăzi se teme ca de foc să accepte părtășia de natură divină din marea zi a ispășirii, nu cumva să se „îndumnezeiască.” Resping cele mai clare declarații ale inspirației sub pretextul că ei nu vor să fie „white-iști.” Și nu vor nicio unire cu Dumnezeu ca să nu devină panteiști. Li se vor respecta temerile și li se vor onora deciziile.

...***...

Colecția 2019