Există astăzi printre noi opinia uimitoare că păcatul este inofensiv, și că dacă Dumnezeu nu ar interveni prin violență să-l distrugă, păcatul ar exista veșnic. Adică este nemuritor. Această mentalitate, exprimată sau nu, a făcut pe foarte mulți din acest popor să vadă legea ca pe o ofensă morală adusă Autorității, ofensă care trebuie pedepsită dacă Autoritatea dorește să-și păstreze demnitatea și prestigiul. Se perpetuează această percepție despre lege deoarece nici până astăzi nu s-a înțeles că legea este Pedagogul a cărui sarcină este să ne ducă la Hristos, adică omenescu plus divinul, și că odată ajunși la Hristos, legea și-a încheiat misiunea deoarece și-a îndeplinit menirea. Vedem acest lucru în Omul Isus Hristos. În El omenescul și divinul erau unite, și astfel legea nu avea nicio obiecție față de faptele, gândurile și cuvintele Lui. A apărut neprihănirea, iar păcatul a dispărut. Aceasta este calea consacrată, singurul mijloc pentru eliberarea din aspra robie în care ne aflăm. De aceea consider că înțelegerea naturii păcatului este esențială.