Declarația din Ieremia 31 este piatra fundamentală a scopului etern al lui Dumnezeu exprimat sub diferite forme peste tot în Scriptură. „Voi pune...” este sinonim cu a așeza, a instala, a inscripționa, a scrie. În templul inimii trebuie scrisă legea divină, și doar astfel apare un popor al lui Dumnezeu, având pe frunte numele Său. Doar atunci se poate spune că a avut loc „cunoașterea” lui Dumnezeu.

Perioada aceasta teribilă, dintre Geneza 3 și Apocalipsa 19 — foarte corect numită Icabod („s-a dus slava”) — va fi înlocuită cu „Emanuel” („Dumnezeu cu noi”) doar când cerul va putea executa cu poporul Său fabuloasa lucrare din Ieremia 31: Instalarea sistemului de operare divin în mintea și inima unui popor martor. Grupul martor, am putea spune în limbajul actual

Această complexă operație este făcută cu un singur scop, după cum spune Ezechiel: „Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul... când voi fi sfințit în voi sub ochii lor” (Eze 36:23). Astfel să face dovada — sub ochii întregului pământ și ai universului spectator — că Al Doilea Adam este cu adevărat începătorul unei omeniri care se unește cu Divinitatea prin părtășie de natură divină. În sfârșit, Capul noii familii umane își capătă trupul. Hristos poate reveni ca împărat al împăraților deoarece are un popor pe care îl poate revendica și recunoaște ca fiind al Său.

Când este parafat acest nou legământ, timpul încetează și face loc veșniciei, iar trâmbița a șaptea poate anunța sfârșitul tainei lui Dumezeu. Pentru prima oară de la Hristos încoace, omenirea va avea ocazia să vadă sub ochii ei minunea pe care o produce unirea dintre omenesc și divin. În acest mod pământul va fi luminat de slava soliei îngerului al treilea.

Nu există ideal mai înalt decât acesta în tot universul, iar voi, iubitorii soliei neprihănirii lui Hristos, aveți incredibilul privilegiu să fiți oamenii despre care vorbea Domnul prin Ieremia: „Voi pune legea Mea în ei...”