18 iulie 2022 - gc
Daniel 2 este o neprețuită lecție de geopolitică, și înțelepți vor fi cei ce se apleacă asupra ei mai ales astăzi, când împărăția de la baza chipului de aur visat de Nebucadnețar este gata să fie spulberată de o piatră care „s-a dezlipit din munte” (v 45) fără ajutorul vreunei mâini.
Sub ochii noștri se întâmplă exact ceea ce-i explica Daniel împăratului:
„Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți.
„Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul” (Daniel 2:34-35).
Deși Nebucadnețar recunoaște în vis și interpretare amprenta Dumnezeului adevărat, statul paralel al vremii lui nu-i permite să acționeze după indicațiile primite. Statuia pe care o construiește este complet din aur, așa cum au proiectat-o strategii din spatele cortinei.
Inaugurarea acelui proiect a sfârșit în haos din cauza celor trei tineri dispuși să riște orice de dragul adevărului. Viitorul nu putea fi complet din aur — chiar dacă ei trăiau în acea perioadă strălucită a planetei — iar finalul devastator nu va putea fi evitat nicidecum.
Noi trăim astăzi chiar în finalul visului lui Nebucadnețar, când o piatră se va dezlipi din munte, fără ajutorul vreunei mâini, și va spulbera împărăția aceasta parte de fier și parte de lut.
Singura explicație validă a acestei pietre dezlipite din munte se află în declarația magistrală a inspirației: „Fiul Omului este deplin calificat să fie începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină” (ST 8 martie 1899).
Din rasa umană aflată sub Icabod se desprinde o nouă omenire — „oameni uniți cu divinitatea prin părtășie de natură divină” — prin care se pune punct tainei fărădelegii. Pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu, lucru care spulberă orice speranță a vechii omeniri de a continua proiectul Icabod. Slava a venit — „voi fi sfințit în voi sub ochii lor” — și sub lumina ei se constată cât de nebunești au fost planurile de a păstra chipul cu totul de aur.
Câmpia Dura a fost doar avertizarea. Astăzi trăim împlinirea ei. Orchestra globală își acordează instrumentele și face primele repetiții. Iar urmașii lui Hanania, Mișael și Azaria știu ce urmează.