“Hristos Isus… măcar că avea chipul lui Dumnezeu … S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”.  Filip. 2,5-7. A fost făcut asemenea oamenilor, exact acolo unde se află oamenii.

“Cuvântul S-a făcut trup”. “Părtaş” la acelaşi trup şi sânge la care sunt părtaşi copiii oamenilor de după căderea în păcat. Este scris că la împlinirea exactă a vremii, “Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut sub Lege” (Gal. 4,4).

A se afla “sub Lege” înseamnă a fi vinovat, condamnat şi supus blestemului. Pentru că este scris: “ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege … pentru ca … toată lumea sa fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu” (Rom. 3,19.23; 6,14).

Şi vinovăţia păcatului aduce blestem. În Zaharia 5,1-4, profetul vede “un sul de carte care zbura”, cu “o lungime de 20 de coţi şi o lăţime de 10 coţi”, despre care Domnul îi spune: “Acesta este blestemul care este peste toată ţara”. Dar care este motivul acestui blestem al “întregii ţări”, al întregului pământ (după versiunea Good News Bible)? “îl trimit”, zice Domnul, “ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi să o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei “.

Bineînţeles sulul acela e Legea lui Dumnezeu. Fiind citată câte o poruncă de pe fiecare din cele două table ale Legii, rezultă că ambele table sunt cuprinse în sul. “Orice hoţ” - deci, oricine calcă vreuna din legile de pe tabla a doua - va fi nimicit cu desăvârşire şi “oricine jură” - adică oricine calcă vreuna din legile de pe tabla întâi, va fi nimicit cu desăvârşire.

Nu este nevoie ca raportorii cereşti să scrie câte o notă pentru fiecare păcat anume al fiecărui om, ci doar să arate pe sulul corespunzător fiecăruia porunca respectiv călcată la fiecare abatere. Faptul ca un asemenea sul al Legii îl însoţeşte pe fiecare om oriunde, aflându-se chiar în casa lui, este limpede din textul care urmează: “îl trimit, - zice Domnul oştirilor - ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea”. Şi dacă nu se constată îndreptarea, sulul rămas “în casa aceea”, o va mistui “împreună cu lemnele şi pietrele ei”. Aceasta, atunci când focul va mistui pământul în măreaţa zi în care chiar aştri se vor topi de o căldură extraordinară. Pentru că “puterea păcatului” şi blestemul lui este Legea.

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, El “a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege (Gal. 4,4.5). Prin venirea Sa El a adus răscumpărare pentru orice suflet aflat sub Lege. Şi pentru ca aceasta să fie perfectă, El a trebuit să vină la oameni acolo unde se aflau ei, “sub Lege”. Ceea ce a şi făcut. Pentru că a fost născut “sub Lege”, Isus S-a născut “vinovat”, fiind, prin urmare, condamnat de Lege. La fel de vinovat ca omul care este “sub Lege”. La fel de condamnabil, ca omul care este în această poziţie datorită călcării Legii. Născut sub blestem aşa cum orice om a fost şi încă mai poate fi. Pentru că este scris: “cel spânzurat (pe lemn) este blestemat înaintea lui Dumnezeu” (Deut. 21,23). 

Originalul accentuează şi mai puternic aceasta, întrucât traducerea “ad literam” din ebraică este : “cel ce spânzură pe lemn este blestemul lui Dumnezeu. Adică exact sensul celor întâmplate cu Isus, despre care e scris că a fost “făcut blestem”. Astfel născându-Se sub Lege, El a fost marcat de tot ceea ce decurge din a fi “sub Lege”. El a fost făcut vinovat. Condamnat. A fost făcut blestem. A fost făcut , să nu uitaţi asta niciodată ( He was made” G.N.B. version). Nu El, prin vreo greşeală proprie, S-a adus în condiţia de “vinovat”, “condamnat”, “blestem” . Toate acestea El “a fost făcut”. Pentru noi, pentru noi toţi, care suntem sub Lege. Care suntem sub pedeapsă, din cauza călcării Legii. Care suntem sub blestem din cauza (în) jurării, minciunei, crimei, hoţiei, adulterului şi a tuturor celorlalte fărădelegi arătate pe sulul Legii lui Dumnezeu care ne însoţeşte pretutindeni şi rămâne în casa noastră.

A fost făcut sub Lege, pentru a răscumpăra pe cei ce se află sub Lege. A fost făcut blestem pentru a răscumpăra pe cei ce se află sub blestem, fiind sub Lege.

Dar, indiferent pentru cine şi indiferent pentru ce păcate, nu trebuie nici o clipă uitat faptul că Isus a trebuit să fie făcut ceea ce omul era deja din cauza celor ce deja înfăptuise.

De aceea, orice om, din orice vreme, conştient de vinovăţia proprie, ştie chiar prin aceasta, şi ce a trăit pentru el Isus şi astfel, cât de mult S-a apropiat Isus de el. Oricine ştie ce este condamnarea, cunoaşte, prin ea, în mod precis, ce a simţit şi îndurat Isus pentru el. Şi astfel realizează cât de plin de compasiune poate fi Isus Cel răscumpărător. Orişicine cunoaşte blestemul păcatului, plaga propriului suflet, poate astfel cunoaşte prin ce a trecut Isus pentru el, cât de total s-a identificat Isus pe Sine cu el.

Purtând vina, aflându-Se sub condamnare şi, implicit, sub povara blestemului, întreaga Sa viaţă în această lume a vinovăţiei, condamnării şi blestemului, Isus a trăit în perfecta neprihănire a lui Dumnezeu, fără a păcătui vreodată. Astfel, ori de câte ori omul, conştient de vina, condamnarea şi blestemul păcatului şi de faptul că Isus a simţit toate acestea exact cum le simte un om, crede în Isus, poate experimenta în propria viaţă binecuvântarea perfectei neprihăniri a lui Dumnezeu, a propriei eliberări de vină, de condamnare şi de blestem şi a feririi de a mai păcătui în vreun fel.

Hristos a fost făcut sub Lege pentru a-i răscumpăra pe cei aflaţi sub Lege. Această binecuvântată lucrare se împlineşte cu orice suflet pe care o acceptă. Hristos ne-a scos de sub blestemul Legii, fiind făcut blestem, pentru noi. Faptul că El a fost făcut blestem, nu este gratuit - El împlineşte ceva în favoarea oricărui om care Îl acceptă: “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii făcându-Se blestem pentru noi … pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri în Hristos Isus aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit” (Gal. 3,13.14.).

Orice suflet trebuie în permanenţă să fie conştient de faptul că în umilirea Sa, în golirea de Sine şi în faptul că a fost făcut “trup”, asemeni nouă, Isus a fost pus sub Lege, sub vină, condamnare şi blestem, la fel de real cum este pus orice suflet vinovat care va fi cândva răscumpărat.

Şi, trecând prin toate acestea, El este autorul mântuirii veşnice, capabil să salveze din cea mai adâncă pierzare pe oricine vine la Dumnezeu prin El.

 

Introducere 1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11  12  13  14  15  16  Concluzie