"Punctul cel mai important al celor spuse, este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” (Evr. 8,1). Acesta ar fi rezumatul evidenţei înaltei preoţii a lui Isus, evidenţă prezentată în primele şapte capitole din Evrei. Potrivit versiunii “Good News Bible,” concluzia acestui rezumat nu este atât că avem un Mare Preot, cât că, "avem un aşa Mare Preot." "Aşa" înseamnă aici "de tipul," "de genul," adică "aşa cum s-a spus, nu altfel."

Ca şi cum s-ar spune: În cele de până aici (primele şapte capitole ale epistolei către Evrei) au fost menţionate anumite lucruri privitoare la Isus ca Mare Preot, câteva însuşiri prin care El a ajuns Mare Preot sau anumite lucruri care Îl fac Mare Preot. Acestea sunt însumate în fragmentul de text: “Punctul cel mai important al celor spuse este că avem un astfel de Mare Preot.”

Trebuie deci ca, pentru înţelegerea acestei solii, să fie revăzute pasajele anterioare din epistolă, pentru a observa care este adevărata importanţă şi încărcătură a cuvântului “astfel”. Întregul cap. 7 este dedicat tratării preoţiei. Capitolul 6 se încheie şi el cu un gând despre această preoţie. Capitolul 5 este aproape în întregime dedicat aceluiaşi subiect. Şi capitolul 4 se încheie asemănător. Iar acest capitol 4 nu este altceva decât o continuare a capitolului 3 care începe cu un îndemn la a ne aţinti privirile “la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus”, aceasta drept concluzie la ceea ce deja fusese prezentat. Capitolul 2 se încheie cu gândul despre El, ca un “Mare Preot milos şi vrednic de încredere”, tot o concluzie, o concluzie a spuselor din capitolele 1 şi 2, pentru că, deşi sunt două capitole , subiectul lor este unul.

Această schiţă arată limpede că în primele şapte capitole din Evrei, gândul predominant este gândul despre preoţia lui Hristos şi că adevărurile prezentate, oricare le-ar fi forma, nu sunt decât evidenţierea, prin diferite căi, a marelui adevăr al acestei preoţii; şi toate acestea, ducând în final, la concluzia: “Avem un (aşa) Mare Preot”.

Aşadar, pentru descoperirea adevăratei încărcături şi importanţe a expresiei: “un aşa Mare Preot”, trebuie să începem exact cu primele cuvinte ale cărţii Evrei şi să urmărim acest gând până la concluzie, neuitând nici o clipă că “firul roşu” în toată această prezentare este “un aşa Mare Preot”; şi că, în tot ce s-a spus, singura finalitate este aceea de a arăta omenirii că “avem un (aşa) Mare Preot”. Oricât de pline ar fi aceste adevăruri despre Hristos, cuprinse în succesivele mărturii din Evrei, oricât de bogate, trebuie să avem constant în minte faptul că ele, în totalitatea lor, au fost formulate cu un singur principal scop - de a arăta că “avem un (aşa) Mare Preot”. Şi, cercetând aceste adevăruri aşa cum apar de-a lungul epistolei, va trebui să le considerăm subordonate şi tributare marelui adevăr care este mai presus de oricare dintre ele - concluzia că “avem un (aşa) Mare Preot”.

În cap. 2 din Evrei, ca o concluzie a argumentului prezentat acolo, stă scris: “Prin urmare, a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere. Prin aceasta, se declară că disponibilitatea lui Isus, apropierea Lui de oameni, naşterea Lui în trup şi locuirea printre oameni, au fost necesare pentru ca El să devină “un Mare Preot milos şi vrednic de încredere”. Dar pentru a-I cunoaşte dimensiunea disponibilităţii şi pentru a înţelege sensul real al întrupării Sale ca Fiu al omului şi ca om, va trebui să ştim mai întâi măsura Înălţimii Sale ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Dumnezeu. Ceea ce constituie subiectul capitolului imediat următor.

Dar aceasta se află în capitolul 2. Iar el este precedat de capitolul 1. Prin urmare, adevărul şi imaginea prezentate în capitolul 1 sunt esenţial anterioare capitolului 2. Primul capitol trebuie înţeles deplin ca să putem urmări gândul şi să înţelegem adevărul din capitolul 2.

În primul capitol din Evrei, înălţimea, poziţia şi natura lui Hristos aşa cum era El înainte de a veni pe pământ, sunt prezentate mai deplin ca oriunde în Scriptură. De aceea, este clar că o înţelegere a poziţiei şi naturii lui Hristos dinainte de prima Sa venire pe pământ este esenţială pentru o înţelegere corespunzătoare a poziţiei şi naturii Sale atunci când a fost pe pământ. Şi, pentru că a fost nevoie să fie ce a fost pe pământ pentru ca apoi să poată fi un Mare Preot milos şi demn de încredere, este important să ştim ce a fost El în cer. Pentru că asta este esenţial anterior la ceea ce a fost El pe pământ şi, astfel, o parte importantă a adevărului rezumat în expresia “avem un aşa Mare Preot.”

Introducere 1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11  12  13  14  15  16  Concluzie